Angkor Wat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă




Angkor Wat (în khmeră: អង្គរវត្ត) este un templu hindus din regiunea Angkor din Cambodgia. A fost
 construit la începutul secolului al XII-lea pentru un rege local şi reprezintă un model de arhitectură khmeră de cel mai înalt nivel. Este cel mai bine păstrat loc arheologic, de la înfinţarea sa acesta este cel mai important centru religios, prima dată hindus, dedicat zeului Vishnu , iar apoi budist. Este cel mai mare complex monumental religios din lumea actuală.^[1][2] El a devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul său naţional, şi este prima atracţie a ţării pentru vizitatori. Angkor Wat combină două planuri de bază ale arhitecturii templului Khmer:muntele templului si mai tarziu templul, bazat pe arhitectura specifică din Sudul Indiei hinduse, cu caracteristici cheie de exemplu Jagati . De asemenea acest templu a fost construit să reprezinte Muntele Meru , lăcaşul zeităţilor hinduse .


Istorie

Angkor Wat se află la 5.5 km de orașul Siem Reap, și la o scurtă distanță spre sud și est de capitala anterioară, care a fost stabilita la Baphuon. Este într-o zonă din Cambodgia unde există un grup important de structuri antice.Acesta este cel mai sudic,dintre toate siturile din Angkor.Designul inițial și construcția templului s-au facut în prima jumătatea a secolului 12,în timpul domniei lui Suryavarman II(1113-1150) .Dedicat lui Vishnu, a fost construit ca templu regal și de asemenea ca și „capitala” orașului.Au fost găsite inscripții contemporane referindu-se la templu. Numele său original este necunoscut, dar se poate să fi fost cunoscut sub numele de Vrah Vishnulok,după zeitatea prezidează.

Lucrul pare să se fi încheiat la scurt timp după moartea regelui, lăsând o parte din basoreliefuri neterminate^[3]. În 1177, la aproximativ 27 de ani de la moartea lui Suryavarman II, Angkor a fost invins de către Chams, dușmanii tradiționalii ai Khmerilor. Ulterior, imperiul a fost restaurat de către un rege nou,Jayavarman VII care a stabilit o noua capitală și templul de stat(Angkor Thom și respectiv Bayon)la câțiva kilometrii de nord.

În secolul al 13-lea, Angkor Wat a trecut treptat de la hinduși la Theravada utilizare budista, care continuă și în prezent. Angkor Wat este neobișnuit printre templele Angkor prin faptul că, deși a fost oarecum neglijat după secolul 16 nu a fost niciodată complet abandonat,conservarea acestuia fiind în mare parte datorata șanțului prevazut pentru protecția de invadarea junglei.^[4]Unul dintre primii vizitatori ai templului a fost Antonio da Magdalena,un călugăr portughez care a vizitat templul în 1586 și a spus ca ”este extraordinară construcția, astfel încât nu este posibil să o descrie cu un stilou,în special deoarece arată diferit de toate celelalte clădiri.Ea are turnuri și decoruri și de asemenea toate rafinamentele care le poate concepe geniul uman”^[5].Cu toate acestea, templul a fost popularizat în Occident numai la mijlocul secolului al 19-lea.Exploratorul francez a zis: "Unul dintre aceste temple-un rival pentru Solomon,care și-a ridicat unele vechi Michelangelo ar putea avea un loc de cinste alături de cele mai frumoase clădiri ale noastre Acest templu este mai măreț decât orice altul din Grecia sau Roma și prezintă un contrast trist la starea de barbarism la care este supusă națiunea."^[6]

Mouhot, ca și altor vizitatori din Vest le-a fost greu să creadă că ar putea khmerii să construiască un astfel de templu. Adevărata istorie a Angkor Wat a fost pus cap la cap doar cu ajutorul probelor stilistice și epigrafice acumulate în timp , precum și de lucrările de restaurare efectuate pe tot situl arheologic Angkor. Nu au existat locuințe obișnuite sau case sau alte semne de așezare.Nici ustensile de gătit, arme, sau articole de îmbrăcăminte, de obicei găsite in siturile antice.^[7] În schimb,există dovezi ale monumentului în sine. Angkor Wat are nevoie de o restaurare considerabilă în secolul 20,în special,îndepărtarea pământului și a vegetației acumulate.^[8] Lucrarea a fost întreruptă de războiul civil și de controlul khmerilor rosii între anii 1970-1980,dar daune minime au fost făcute în această perioadă,cu excepția furtului și distrugerea de statui post-Angkorian^[9].Templul este un simbol puternic din Cambodgia, și este o sursă de mândrie națională importantă,folosit in relațiile diplomatice cu Thailanda, Franța și Statele Unite ale Americii. O reprezentare a Angkor Wat a fost „inscriptionata”pe o parte a steagului cambodgian în prima versiune,în anul 1863^[10].Moștenirea artisticului sit Angkor Wat și a altor monumente din regiunea Angkor au dus direct la anexarea Cambodgiei de către Franța,ca un protectorat pe 11 august 1863. Acest lucru a dus rapid la reclamarea terenurilor din colțul de nord-vest al țării care au fost sub control Thai de la invazia Thai de 1431 AD^[11]. Cambodgia si-a câștigat independența față de Franța la 09 noiembrie 1953 și din acel moment a controlat Angkor Wat. În mijlocul războiului din Vietnam, șeful de stat Norodom Sihanouk a găzduit-o pe Jacqueline Kennedy în Cambodgia pentru a-si îndeplini "visul de a vedea pe parcursul vieții monumentul Angkor Wat"^[12]În ianuarie 2003 au izbucnit revolte în Phnom Penh deoarece un zvon fals a circulat.Fiind vorba despre o actriță de telenovele care a susținut că Angkor Wat a aparținut Thailandei.^[13]

Arhitectura

Angkor Wat, situat la 13 ° 24'45 "N 103 ° 52'0" E, este o combinație unică de munte și templu, design standard pentru temple de stat și a avut influențe din Orissa și Chola din Tamil Nadu, India. Templul este o reprezentare a Muntelui Meru, casa zeilor: turnurile simbolizează cele cinci vârfuri de munte.^[14] Accesul la zonele de sus a templului a fost progresiv mai exclusiv, laicii fiind admisi numai la cel mai scăzut nivel.^[15]

Spre deosebire de majoritatea templelor khmer, Angkor Wat este orientat spre vest. Acest fapt a condus mai multi cercetatori (inclusiv Glaize și Coedès George), la concluzia că Suryavarman era destinat să servească drept templul lui funerar.^[16] Alte dovezi in sprijinul acestui punct de vedere sunt furnizate de basoreliefuri, care continua în sens invers al acelor de ceasornic , direcție care este inversa fata de ordinea normală. Ritualurile au loc în ordine inversă în timpul serviciilor funerare Brahminic.^[17] Arheologul Charles Higham descrie, de asemenea,un container care ar fi putut fi un vas funerar, care a fost recuperat de la turnul central.^[18] Acesta a fost nominalizată de către unii ca fiind cea mai mare cheltuiala de energie privind eliminarea unui cadavru.^[19] Freeman și Jacques, cu toate acestea, menționează că mai multe alte temple din Angkor se îndepărteze de la orientarea est tipica, și sugerează că alinierea Angkor Wat a fost din cauza dedicării sale lui Vishnu,care a fost asociat cu partea de vest.

O alta interpretare a fost propusă de către Eleanor Mannikka^[20][21]. Bazându-se pe alinierea templului și dimensiuni, precum și cu privire la conținutul și amenajarea basoreliefurilor, ea susține că structura reprezintă o nouă eră de pace sub regele Suryavarman II: "ca măsurătorile de cicluri de timp solar și lunar au fost construite înspațiul sacru al Angkor Wat, acest mandat divin de a se pronunța a fost ancorat la camerele consacraților și coridoare menite să perpetueze puterea regelui și de a onora și împaca zeitățile". Sugestiile lui Mannikka au fost primite cu un amestec de interes și scepticism în cercurile academice. Din speculatiile altora, cum ar fi Graham Hancock, Angkor Wat este parte dintr-o reprezentare a constelatia Draco.^[22]

 

Angkor Wat este primul exemplu al stilului clasic, al arhitecturii Khmer-Angkor Wat stilul la care le-a dat numele său. Până în secolul al 12-lea arhitecţii khmeri au devenit încrezători în utilizarea de gresie (mai degrabă decât cărămida), ca material de construcţie. Cele mai multe zone vizibile sunt din blocuri de gresie.^[23]

Angkor Wat a atras laude mai presus de toate pentru armonia designului său, care a fost comparat cu arhitectura Greciei antice şi Romei. Potrivit lui Maurice Glaize, un istoric de la mijlocul secolului 20 al Angkorului, templul "atinge o perfecţiune clasică prin echilibrarea fină a elementelor şi dispunerea exactă a proporţiilor sale. Este o lucrare de putere, unitate si stil.^[24]

Arhitectural, elementele caracteristice stilului includ: ogivele, turnuri care au forma de muguri de lotus; galerii pentru a largi pasajele; galerii axiale folosite pentru conectarea ţarcurilor şi terase cruciforme care apar de-a lungul axei principale a templului. Elementele tipice decorative sunt devatas (sau apsaras), basoreliefurile, şi pe frontoane ghirlande extensive şi scene narative.^[25] Alte elemente de design au fost distruse de jefuirea şi trecerea timpului, inclusiv stucaturile de pe turnuri, auriturile de pe câteva cifre pe basoreliefuri, şi tavanul din lemn şi panourile uşilor.

Stilul Angkor Wat a fost urmat de cea din perioada Bayon. Alte temple în acest stil sunt; Banteay Samré, Thommanon, Chao Say Tevoda. În afara Angkor-ului, Beng Mealea şi părţi din Phanom treaptă şi Phimai.^[26]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Incinta exterioara